SINCE 2013

Aventurile mele zilnice

Read our Blog

Ce scrie un consilier școlar despre joaca mea?

 

Înainte de a începe primele  ore din programul ”Hai la joacă, Pogany!” din anul acesta școlar, mi-am pus în gând să vă arăt analiza doamnei Liliana Matei – consilier școlar și profesor – asupra activității noastre la clasele cu învățăcei din Toplița, jud Harghita.

 

”În data de 22 martie 2017, d-ra Ilinca Istrate susține activități la clasele primare, la Liceul Teoretic O.C. Tăslăuanu, Toplița, jud. Harghita.

Interacțiunea cu actrița și păpușa Pogany este declanșatoare de emoții pozitive. Imaginea asupra păpușilor și a mânuitorilor, ca fiind o formă de simulare a unor comportamente și reacții ce produc spectatorilor amuzament, este dizolvată și reorientată spre construirea unei noi imagini artistice, în care păpușa nu mai este un mijloc, ci un agent declanșator de trăiri emoționale, un stimulator al conștientizării trăirilor și un provocator al exteriorizării acestora.

În activitățile susținute la clasă, cei doi parteneri, păpușa și păpușarul sunt formatori in problematica educației pentru artă și orientează copiii în a deveni receptori ai frumosului din artă. Limbajul este accesibil copiilor, termenii din domeniul artei (opera de artă, muza, inovație) sunt concretizați fără a depăși câmpul noțional artistic, explorând și valorificând experiența copiilor.

Lecția Dragostei și Lecția Tăcerii capătă valențe formative didactice, care au impact asupra stimulării inteligenței emoționale a copiilor (aspect insuficient sau deloc tratat în curriculum-ul școlar).

Copiii au ocazia de a trăi o experiență de învățare completă (cognitivă, afectivă, volitivă).

Valorile atitudinal-morale (dragostea față de ceilalți, răbdarea, tăcerea ce orientează spre acceptare și toleranță) capătă o valoare faptică, concretă. Sunt impresionante posturile copiilor în momentul în care sunt îmbrățișați și îmbrățișează păpușa Pogany. Unii dintre ei închid ochișorii; unii se apleacă pentru a primi cu căldură îmbrățișarea; unii își strâng hăinuța în pumnișor cu o mână, pentru a face față intensității emoției; unii sunt rigizi și rămân stană de piatră deoarece emoția puternică îî sperie; unii rămân în îmbrățișarea păpușii până ce primesc un semn de la păpușă că îmbrățișarea e la final – ei nu îndrăznesc să inițieze finalul; unii își privesc colegii cu zâmbetul pe buze trăind emoția și lăudându-se cu ea. Se pot observa conduite de exprimare a emoției, în funcție de relația cu membrii familiei, cu ceilalți și cu  propria imagine de sine.

Păpușa Pogany se apropie atât de blând și socializează atât de calm încât la finalul lecției, dansul ei îi provoacă pe copii să exteriorizeze cele mai inocente și mai elevate reacții pe care le au la această vârstă. Coloana sonoră ce inspiră coregrafia dansului, rămâne ca un ecou în imaginile auditive mentale ale copiilor, aceștia fredonând și după plecarea păpușii.

Pasiunea păpușarului Ilinca Istrate este similară unui dascăl cu vocație, care  provoacă copiilor atitudini și comportamente de învățare, de transformare, de trăire și personalizare.

Impactul activității a avut rezonanțe nu numai asupra elevilor, ci și asupra părinților, care au apreciat impresiile copiilor.

Așteptăm o nouă revenire a Ilincăi și a păpușii Pogany cu o noua lecție nonformală completă.

Mulțumim Ilincăi și păpușii Pogany pentru pe-trecerea lor, la noi, la școală!”

 

 

Mulțumim tare mult ca ne-ați primit cu atâta căldura  (deși afară era taaare frig) în brațele voastre! Abia așteptăm să revenim!

 

 

 

Street Artist

Buna sa va fie inima dragilor! Astazi as vrea sa va spun cateva cuvinte despre ce inseamna sau ce presupune arta de strada.
A face arta de strada este o aventura, o nebunie si o experienta spirituala. De-a lungul timpului am invitat cativa amici sa-mi tina companie, sa observe, sa cantareasca ce se petrece in jurul meu in cadrul acestei ”activitati”. Cativa dintre ei mi-au marturisit ca ori de cate ori mi-ar vedea dansul si imbratisaile nu se plictisesc niciodata. Altii au descoperit cum arta de strada presupune sa te arunci in valtoarea publicului care, in unele cazuri poate fi insensibil si nemilos. Acum doi ani, cand ne-am postat cu mare emotie pe drumul Cetatii, nestiind la ce sa ne asteptam, eu si mama eram foarte vulnerabili, mai suparaciosi chiar. Dar intre timp, am mai crescut, ne-am mai calit si am ajuns la concluzia ca noi stam acolo din doua motive: in primul rand pentru a cunoaste si a le arata iubire fraterna oamenilor de toate varstele care si-au pastrat bucuria si lumina in ochi, 
si in al doilea rand pentru a ne castiga painea. De multe ori oamenii imi doneaza banuti ca sa-mi iau bomboane sau inghetata dar eu am rugat-o pe mama  sa le transmita ca din ce strangem de la ei ne platim facturile, chiria, drumurile. Arta de strada este o meserie de sine statatoare, pentru care iti trebuie aptitudini si atitudine. Pentru a ajunge in fata voastra, dragii mei, eu si mama trebuie sa ne pregatim trupul si launtrul cu rigoare.
 
 
Eu sunt aici pentru oameni.
Mama le mai spune trecatorilor: Daca dragostea nu are varsta de ce ar avea si papusaria?
Cu drag,
Pogany.

Iubesc. Repet. Exist.

Dragii mei,

Saptamana asta am stat acasa, la Iasi si am tot repetat pentru spectacolul ”Razi, Paiata!”. Insa, intre timpii de repetitie, am avut parte de o revedere cu Daria, o mica amica de a mea pe care am cunoscut-o la Cetatea Neamtului. Vazand ca fetita imi tot repeta numele si intreaba de mine de cand a ajuns acasa, mama ei m-a contactat si mi-a propus sa ne revedem. Ne-am dat intalnire in parcul din fata Teatrului National. Daria a fost atat de surprinsa sa ma vada, incat a fugit in bratele mamei. Ce ne-am mai dragalit si jucat dupa ce a realizat ca sunt chiar eu, amicul ei Pogany!

Dupa cum va spuneam la inceput, eu si mama repetam pentru spectacolul nostru de suflet. Suntem de ceva vreme cu el in lucru, in faza de ”imbunatatire” intrucat am tot adunat observatii  si am vazut ca este loc de mai bine. Pana la urma, daca noi simtim ca putem darui mai mult si mai bine launtrului vostru, de ce sa nu o facem?

Lucrul a mers greu pana acum, pentru ca trebuia sa fim toata ziua pe drumuri cu programul ”Hai la joaca, Pogany!” si cu arta de strada. Cum altfel sa va cunoastem si sa va daruim dragostea noastra?  De asemeni, cum altfel sa putem trai decent si sa investim in spectacol? Eu si mama suntem artisti independenti  drept pentru care nu avem salariu lunar, asa ca mancam si platim chiria din ce castigam. A fi independent este si frumos dar si greu.

Un lucru care ne face repetitia mea grea este faptul ca nu avem sala de repetitie. Ne-am adaptat si cu asta intr-o oarecare masura: repetam in mica noastra odaie, asa, mai ingramaditi si sufocati de caldura. Oricum, suntem recunoscatori ca o avem si pe asta! Gata, ma intorc la repetitie!

 

Cu drag,

Pogany.

 

P.S.: Va povestesc franturi din ce inseamna viata noastra, cu credinta ca fiind oameni deschisi, doriti sa va extindeti perspectiva asupra teatrului independent.

Rumeguș!

 

Zilele trecute, pe pagina ei de Facebook, mama se lăuda că îmi sculptează o pereche nouă de tălpi. Încă nu le-a terminat, a luat o pauză. Oricum, după o primă zi de sculptat cu cutter-ul, îi trebuie altele doua-trei zile de pauza – o doare mâna! Dar astăzi, s-a apucat de lucrat la altceva care nu necesită chiar foarte multă forță din partea bieților ei mușchiuleți de la mâna dreaptă. Azi lucrează la un… arcuș! Un mini-arcuș pentru subsemnatul. Dacă te întrebi la ce-mi trebuie un arcuș, o să-ți zic că am de gând să mă apuc de cântat la acordeon. Scârț! Scârț! Nu, era o glumă! Vă pregătim o surpriză. Fiți răbdători!

 

 

Mâine mă găsiți la biblioteca ,,Gh. Asachi” din Iași – îmi dau întâlnire cu copiii și mă duc să-mi mai caut niște cărți cu dragoni. Alte cărți pe lângă cele pe care mi le-a cumpărat mama de la Târgul de Carte…

 

Cu drag, curiozitate si cu nasul în cărți frumoase,

Pogany.

Videoteca Excelentei

 

Miercuri am fost invitati de catre doamna Diaconiuc  Raluca Daria la emisiunea ,,Videoteca excelentei” (dupa cum v-am spus in postarea anterioara). Eu m-am simtit bine, nu am avut emotii, in schimb, mama e mai timida de felul ei. Asa este ea, obisnuita sa se ascunda dupa mine.

Si ca un facut, sunetul bormasinii nu a ramas acasa, ci ne-a insotit si in cadrul emisiunii. Stiti voi, mama e fata cu bormasina… Asa ca, nu va speriati, nu va incruntati ca faceti riduri – nu vi s-a stricat unealta/dispozitivul, asa e inregistrarea. Scart! Scart! (= Hi! Hi!) Totodata, puteti sa-mi admirati si noul meu costum. Mi l-a facut mama, bineinteles!

Puteti urmari emisiunea aici:

 

P.S.: Ii multumim doamnei Diaconiuc si sper sa ne mai revedem!

 

 

Cu drag,

Pogany.

 

 

 

Mi-e frig

Dragii mei, azi am avut o zi plina si racoroasa! Grozav de racoroasa pentru mine! Am tot alergat dintr-o parte in alta, sa nu credeti ca stau acasa si dorm pe fire… aaa, pe mine, pardon: la amiaza am fost in direct la postul de televiziune Apollonia TV, la emisiunea ,,Videoteca Excelentei” impreuna cu doamna Raluca Daria Diaconiuc, unde am discutat despre programul de educatie prin arta si terapie prin imbratisare, cu care tot mergem prin scoli si gradinite. Ii multumim pentru invitatie!
Apoi m-am intalnit cu o prietena noua de a mea, Alexandra, sa discutam despre participarea mea la Festivalul Altfel  (un festival de educatie nonformala) ce va avea loc la finalul lunii mai. Eu si mama ne-am gandit sa facem programul ,,Hai la joaca, Pogany!”, dar de data aceasta numai cu copii insotiti de parinti, adolescenti si cadre didactice. Stand de vorba la terasa am inghetat pur si simplu! Ca sa nu racesc, mama m-a incotosmanit in patura, mi-a dat ceai si mi-a facut baie calda la picioare. Un artist nu-si permite sa raceasca, mai ales la cata treaba avem noi in perioada aceasta. Nu pot sa va spun pentru ce repetam pentru ca va voi face o surpriza!
Si vreau sa va mai anunt ca pe 17 mai, la ora 11.00, mi-am dat intalnire cu o clasa de elevi din clasa a I-a la biblioteca ,,Gh. Asachi” din Iasi.
Cu drag,
Pogany.
P.S.: Meteorologul Pogany sfatuieste sa va imbracati bine si va trimite imbratisari calde!!

Prezent

  Fortificat, în brațe.

 

Dragii mei, ieri am avut parte de o după-amiază în care am sărbătorit în tăcere de cuvinte și de gând Ființa. Da, Ființa în fața frumuseții, a simplității, a apusului. Fără o destinație anume, ne-am urcat în mașină și l-am rugat pe domnul Max Richer să ne acompanieze.

 

Eu, mama și amicul nostru  ardelean, Sebi.

 

Ulițe pustii de sat ardelean, biserici săsești din vârf de deal, liniște, cărări, soare, glas de vânt, toporași, ciuboțica cucului și caprioara  din cimitir. Klara, Mihaly, Erzebeth – oameni care nu mai erau aici dar erau Acum, cumva. Respirau si ei lumina soarelui, poate șuieratul văilor le vorbea și lor. Acum.

Îmi era bine cu toți, peste tot acolo și cu mine. Era pace.

 

Și un cantec am să vă mai dăruiesc:

https://www.youtube.com/watch?v=Jjgtug98Hnw

 

 

Cu drag și Acum,

Pogany.

Pe unde dispari?

Uh, dragilor, știu că nu am mai scris de multă vreme! Asta nu înseamnă că v-am uitat ci doar că am fost ocupat și obosit și nu am vrut să scriu prostioare pe blog… Hi! Hi!

Iată o primă veste: mama este terapeut. Da, ea face terapie comportamentală cu copiii cu nevoi speciale (autism, sindrom down etc). Dacă vă întrebați cum a ajuns să fie terapeut eu vă răspund așa: Din curiozitate și studiind. Așa că luna aceasta am început terapia cu prietenul meu secret.

Pe 6 aprilie am fost din nou la Biblioteca Județeană ,,Gh. Asachi” din Iași unde am făcut cunoștință cu copiii de la Grădinița Tessori. Ca să le sporească pofta de lectură, mama le-a citit micuților povestea Mica sirenă. După ce copilașii s-au retras în ludotecă,  eu am plecat într-o misiune de explorare a bibliotecii care s-a transformat rapid în vânătoare de cărți. Și am mai împrumutat o carte… Prietenii mei, bibliotecarii mi-au mai dăruit și ei încă o carte, așa că am plecat de acolo cu traista plină. Hi! Hi! Scârț! Scârț!

Mica Sirenă şi Pogany: atelier interactiv de lectură şi desen

 

Maine vă zic unde am petrecut Paștele… Adică pe unde mai umblu.

 

Cu drag,

Pogany.

 

P.S.: Un dar muzical.

https://www.youtube.com/watch?v=9jwPqDVtsTU

 

 

 

Lista cu frumos

 

E dimineață. Mama rămâne cu gura căscată. I-am făcut o surpriză: peste noapte, m-am foit pe cealaltă parte în somn. Ups! Ce bine am dormit în odaia noastră… Mama mi-a citit Micul Prinț. Sper să terminăm cartea diseară.

Ea își bea cafeaua la masa ei împodobită cu zambile și narcise iar eu stau în pat. Ne tot întrebăm cum să facem un nou costum. Unul mai altfel. Deja vreau să mă schimb, m-am cam plictisit de cel roșu.

Vrea să mă cunoască mai bine. Mama mă ia în brațe și mă roagă să-i spun ce-mi place, ce mă bucură. Mama vrea să învețe să mă asculte. Așa-mi spune mereu.

Lista cu frumos sau Lista cu preferințe:

1 Marcel Marceau. Chipul lui într-un spectacol din 1999, când avea 76 de ani. Chipul lui ca o bijuterie brăzdată de riduri. Atât de firav, puternic, chip adânc, chip grațios.  Chip.

2 Când maturii își iau timp și dau uitării lumea cuprinzându-mă în brațe. Legătura.

3 Să port sânziene în piept.

4 Marea. Mai vreau la mare.

5 Repetițiile: ador momentele în care ne jucăm și descoperim câte ceva nou la spectacolul Râzi, Paiață! 

6 Ador tăcerea de după o audiție muzicală. De fapt, îmi place să aud ecoul muzicii rămase în urechi, în minte. Ador felul în care te bâjbâie sunetul.

 

O să mă gândesc serios la ce să mai adaug.

 

 

Cu drag,

Pogany.

 

Primul meu turneu.

Dragii mei, primul meu turneu s-a sfârșit cu bine! Eu și Ilinca am fost ghidați de către consilierii școlari Onorica, Liliana, Dana și Ramona către clasele pline cu școlari și preșcolari care ne-au întâmpinat cu bucurie. Țin să mulțumesc tuturor pentru susținere și dedicare! Cu astfel de oameni lumea are să devină mai luminoasă!

Programul turneului nu a fost deloc ușor întrucât trebuia să facem naveta cam în fiecare zi. Așa că m-am trezit  în fiecare zi cu mult înainte de răsăritul soarelui, mi-am clătit luminile ochilor, am mâncat bine, mama și-a băut cafeaua pe fugă, m-am așezat comod în coșulețul meu și ne-am îndreptat iute spre stația de autobuz sau spre gară. Bineînțeles, în coșuleț, pe drum, am mai moțăit nițel…

 

 

Cam pustiu în gară. Trenul întârziase.

 

Oboseală mare și-un soare delicat.

 

Cerul pustiului?Nu.

 

Așteptare.

 

 

Lectura din tren. Psihologii care au fost prezenți în clase în cadrul programului Hai la Joacă, Pogany! ne-au spus cu admirație că noi lucrăm foarte mult pe dezvoltarea inteligenței emoționale și pe educația prin artă. Ceea ce mi-a deșteptat dorința de a afla mai multe decât știam până atunci despre inteligența emoțională. Știați că inteligența emoțională este mai importantă decât IQ-ul? Mai vorbim noi despre asta!

Ce fac nebunii într-un vagon pustiu?

 

Înainte de răsărit, din odaia Onoricăi.

 

 

Cu drag,

Pogany.

 

 

Contact Ilinca Istrate